Ce iti place sa faci in timpul liber?

Am primit recent intrebarea asta si fara sa ma gandesc foarte mult am raspuns : nimic!
Adevarul este ca in ultimul timp nu prea am mai stiut ce este timpul liber! S-au adunat problemele de tot felul si am intrat intr-un ritm de viata cam nesanatos as putea spune.
In putinul timp liber ce il mai aveam, incercam sa ma odihnesc stand in casa sau navigand pe internet. Am fost ajus sa fiu din ce in ce mai obosit pana cand a trebuit sa ajut pe cineva la deszapezire! Cu toata oboseala mea, parca prindeam din ce in ce mai multa putere de munca si deveneam din ce in ce mai optimist. Pot spune acum ca putina miscare nu strica deloc! Am inceput sa merg pe jos acum ca nu mai am masina si incepe sa fie din ce in ce mai bine, incep sa ma simt mai bine!
M-am tot plans ca atunci cand eram in liceu sau si mai devreme, parca aveam mai mult timp liber dar realizez acum ca timpul liber ti-l faci tu daca reusesti sa iti faci o ordine in activitati. Aveam timp sa merg la innot, aveam timp sa ies cu baietii la un fotbal si apoi la un suc/bere! Acum nu imi mai ajunge timpul nici sa fac ceva ce imi place sau sa ma odihnesc dar reusind sa fac putina miscare in fiecare zi, ma mentin pe linia de plutire dintre sedentarism si sport!
As putea evita starea de anxietate prin a cauta ceva interesant in ceea ce fac in fiecare zi, astfel acele lucruri devenind placute! De asemenea, am citit undeva cum ca lavanda ar fi un remediu natural pentru anxietate!
Tot timpul este la dispozitia noastra! Modul in care il petrecem il face sa fie timp liber sau ocupat! Daca am incerca sa privim lucrurile putin mai diferit si sa vedem ceva placut in tot ceea ce facem si sa credem ca ne ajuta, daca nu e chiar asa, poate am cosidera tot timpul ca fiind timp liber!
Urmand ceea ce am spus mai sus, am cosiderat ca pot acorda 30 de minute daca nu mai mult si pentru scrierea unui articol!
Ce imi place sa fac in timpul liber? Putina miscare si sa imi pun gandurile pe o foaie de hartie/blog!

Reclame

3 zile la munte

„A trecut ceva timp de cand nu am scris”! Am fost „putin” ocupat cu sesiunea, cu serviciul si cu altele. Acum 3 zile am fost la munte si tin sa va arat si voua cateva din lucrurile pe care le-am vazut!

Am fost invitat de catre un prieten (un grup de prieteni) sa mergem cateva zile la munte si am ales Parcul national Ceahlau! Am luat 2 masini, am facut cumparaturile necesare si am pornit entuziasmati la drum!Image

Image

Vremea ne-a fost prietenoasa pana cand am ajuns la primul loc de campare si in acel  moment a inceput sa ploua! Doamna care detinea acel loc a fost foarte primitoare.Am asteptat sa treaca ploaia si apoi am instalat corturile. La unii a fost mai usor la altii insa nu deoarece eram presati de timp si de ploaia care urma sa vina. Intr-un final am reusit cu totii sa ne instalam corturile si apoi am luat o pauza bine cuvenita. Dupa atata drum si oboseala, ne-a prins foamea si am decis sa facem un gratar si sa incepem „activitatile corespunzatoare”.Image

 

A doua zi de dimineata am pornit catre Cabana Dochia ce se afla in cea mai inalta parte a Parcului national Ceahlau. Am ales un traseu destul de usor, de 3 h 30 min dar care am reusit sa-l parcurgem in 7 ore si 30 min datorita bagajelor grele ce le aveam cu noi.

Image

 

Pe parcursul traseului am avut parte de o serie de peisaje ce iti taiau respiratia si care iti dadeau puterea de a continua traseul! Pentru mine a fost unul dintre cele mai grele de pana acum dar am uitat acest lucru cand am ajuns la destinatie.

ImageImageImageImage

 

Image

 

Image

 

ImageImage

 

ImageImage

 

Ajunsi la cabana Dochia, am dat iama si am servit fiecare cate o ciorba radauteana sau un ceai fierbinte si apoi am pornit catre locul de campare. Am instalat din nou corturile inainte de venirea noptii apoi ne-am retras toti intr-un cort si am servit palinca fiarta deoarece aveam sanse foarte mari sa ne racim. Nu imi inchipuiam ca si vara poate fi asa frig. In timpul noptii, tresaream la fiecare sunet produs de vre-un animal! Pe langa faptul ca unii dintre noi erau speriati si de umbrele lor, la 12:00 au inceput sa bata clopotele unui schit din apropiere pe care nu l-am vazut cand am ajuns acolo! Am incremenit toti pentru un timp dar dupa ne-am revenit cand unul dintre noi a zis ca in fiecare seara, la ora 12, se fac slujbe la schituri. Intr-un final am adormit toti! A fost o noapte destul de friguroasa dar am trecut cu bine peste ea. A doua zi de dimineata am pornit catre casa dar de aceasta data pe un alt traseu ce se presupunea a fi mult mai dificil! Intr-adevar a fost mai dificil dar a fost mai frumos decat primul. Acum voi lasa imaginile sa vorbeasca.

 ImageImageImageImage

 

ImageImageImageImageImageImageImageImageImageImage

ImageImageImageImage

ImageImage

 

 

American dream part 1

Va povesteam acum doua saptamani despre excursia mea in SUA de acum doi ani cand cineva mi-a propus sa detaliez putin ceea ce am vazut . O sa incep cu calatoria pana acolo.

Totul a inceput spectaculos. Locuind in Suceava, am avut de mers cu trenul pana la Bucuresti, acesta fiind pe timp de zi. Fiind stresat de plecare, am incurcat autobuzele si in loc sa iau autobuzul care duce catre gara am luat altul. Deviind de la drum am intrat in panica si am coborat la urmatoarea statie iar de acolo am pornit pe jos, intr-o fuga, pana la gara. Eram deja in intarziere dar cu putin noroc am reusit sa prind trenul. Am ajuns in bucuresti spre seara si am petrecut noaptea in aeroport! Aveam sa calatoresc pentru prima data cu avionul!

Am avut un zbor de 2 ore si jumatate pana in Olanda si apoi unul de 11 h pana in Seattle! Totul a decurs bine pana cand am ajuns in SUA! Aterizat parca din alta lume am reusit sa ajung la gara unde pot spune ca a inceput adevarata aventura! Cand am intrebat de trenul care ducea in statul Montana, mi s-a zis ca a fost amanat si urmatorul era peste 5 zile! Am avut un moment de tacere apoi m-am intors la aeroport! Voind sa-l anunt pe angajator ca voi intarzia, am incercat sa intru pe laptop pentru a-i trimite un e-mail dar surpriza, nu mai aveam baterie! Am inceput sa caut o priza pentru a imi incarca laptopul dar din nou surpriza! Toate prizele aveau un format diferit de cel din Europa! Am inceput sa intreb in stanga si in dreapta pentru solutii! Surprinzator, toti si-au dat interesul sa-mi dea informatii cat mai folositoare!

Mi-am amintit ca aveam numarul de telefon al angajatorului si am incercat sa sun dar nu aveam „quarteri”! Am cerut unui politist sa-mi schimbe o bancnota iar acesta m-a intrebat pentru ce anume am nevoie! I-am explicat pana la urma situatia mea si pe langa cei 4 quarteri(monede) mi-a dat si o bancnota de 20 de dolari ca sa ma descurc! Imi spuneam in mintea mea( in Romania nu ti-ar da nimeni bani din buzunarul lui numai sa stie ca ti-e bine).

Nu am reusit sa sun, in schimb am ajuns la un ghiseu unde ofereau informatii despre transport in Seattle! Domnisoara de acolo a fost amabila si mi-a dat o harta a orasului unde mi-a insemnat locurile unde as putea gasi cel mai ieftin motel si pe langa asta, mi-a propus sa merg sa imi fac rezervare pe a 2-a zi la o autogara!

Cu toate bagajele dupa mine, am ajuns la un motel. Am intrat si la receptie era un tip! Mi-a dat cheile de la camera si mi-a zis ca face 60$ pe noapte! Cand sa platesc am scos o bancnota de 100 dolari; s-a uitat dubios la mine si m-a intrebat de unde sunt; i-am spus: Romania si mi-a raspuns ca sunt primul roman care vine la acel motel si ca nu are ocazia in fiecare zi sa vada bancnote de 100 $ ! Majoritatea americanilor isi tin banii pe carduri! Inca o data spre mirarea mea , mi-a dat si un adaptor pentru priza fara sa il cer! M-am cazat insfarsit si dupa am plecat catre autogara! Dupa ce am luat biletul si am iesit din autogara, in statia de taxi erau parcate 2 limuzine! Unul dintre soferi era langa masina si a intrat in vorba cu mine iar dupa 2-3 minute s-a oferit sa-mi faca un tur al orasului cu limuzina pentru 7 dolari! Din nou am ramas placut impresionat.

DSCN1721 DSCN1725 DSCN1734 DSCN1743 DSCN1974 DSCN1985 DSCN1986

Dupa ce m-a plimbat prin Seattle, m-a dus la motelul respectiv! Dupa o zi asa lunga, mi s-a facut foame! Langa acel motel era un fast food „subway”! Am intrat si mi-am luat un „footlong”(sandwisch bagheta) cu de toate. Am avut impresia ca e cel mai bun sandwisch care l-am mancat pana atunci! Mai tarziu am aflat ca fastfood-urile subway sunt destul de celebre. M-am mai plimbat putin prin oras si spre seara m-am intors la motel!

Noaptea aceea a fost foarte scurta dar aventura avea sa continue….

Vicii si decizii

Image

Ce este cel mai de pret pentru un om daca nu viata, pe care ne-o scurtam in fiecare zi datorita viciilor pe care le avem si datorita deciziilor pe care le luam.

Avem diferite obiceiuri nesanatoase dar de care,uneori, ne dam seama prea tarziu. Insa exista o vorba : ” niciodata nu e prea tarziu”. Niciodata nu e prea tarziu sa reparam greselile facute. A ne parea rau pentru ceea ce facem nu este de ajuns.

Observ in ultimul timp, foarte multi copii care fumeaza de la varste fragede (12-13 ani). Vina principala o au distribuitorii(vanzatorii din magazine) si parintii. Putini dintre acestia isi mai dau interesul de a ii proteja pe cei mici de fumul de tigara,unii din lipsa de cunostinta iar unii din nepasare.

Jocurile de noroc sunt considerate un viciu de asemenea pentru ca ne fac sa cheltuim banii cu greu castigati de unii, ne fac sa pierdem clipele frumoase alaturi de cei dragi, ne fac sa lasam viata sa treaca pe langa noi si uneori ne fac sa ii pierdem pe cei dragi/iubiti.

Alegem sa petrecem timpul in fata unui calculator pe anumite retele de socializare sau cu jocurile video in loc sa stam mai mult timp „afara”, pe o banca intr-un parc, in fata blocului sau pur si simplu la o plimbare. Aici apare si vina noastra, deoarece sunt decizii luate de noi.Nu suntem obligati de nimeni sa ne distrugem sanatatea.

Unii sufera de insomnie si ar da orice sa poata dormii linistiti, altii isi petrec noptile lucrand, distrandu-se sau pur si simplu,stand degeaba. Somnul ar trebuii apreciat mult pentru ca are un rol destul de important in intretinerea sanatatii noastre.

Bauturile alcoolice sunt de asemenea un alt factor daunator pentru multi dintre noi. Cu ideea ca „un 50” este bun pentru digestie si „o suta” e buna pentru petrecere, ajungem sa consuman cantitati care ne ataca ficatul putin cate putin. „Dar ce putem face noi? Suntem oameni si avem vicii.” Un fel de consolare inutila care arata nepasarea.

Revin la ce am spus mai sus si dau vina din nou pe cei care distribuie usor astfel de lucruri cu ideea de „a avea vanzare”. Consider ca ar fi mai bine pentru noi si pentru copii daca ar fi introdus un sistem asemanator cu cel din America si anume, de a permite accesul la astfel de vicii doar pe baza unui act de identitate.

Suntem obisnuiti sa dam vina pe sistem si sa spunem ca el nu este bun si ca cei de la conducere nu fac nimic sa ne fie noua bine. In primul rand, noi trebuie sa actionam ca sa ne fie bine pentru ca daca nu o facem noi, nimeni nu o face; apoi noi ii alegem, intervin din nou deciziile noastre.

Noi decidem daca vrem sa avem vicii si tot noi decidem daca vrem sa scapam de ele, nimeni altcineva.

Excursie in SUA

Zilele astea eram putin nostalgic si ma gandeam la „excursia” in SUA de acum doua veri. As incepe cu concluzia : „Lucrurile nu sunt ceea ce par”! Am fost avertizat din timp sa nu am asteptari prea mari dar nu am ascultat si am sperat ca atunci cand o sa ajung in America, sa vad intocmai ceea ce am fost vazut doar la TV pana acum dar nu avea sa fie asa!
Prin intermediul unui program pentru studenti am reusit sa ajung in SUA pe timpul verii si sa lucrez acolo ca si „Dishwasher”.Pot spune ca a fost aventura vietii mele, pana la acel moment.
Am parcurs 5 zile pana am ajuns la destinatia finala, din cauza mijloacelor de transport din Romania si din cauza vremii in SUA. Am petrecut doua nopti la doua moteluri diferite dar in final am ajuns unde trebuia! La prima vedere a autostrazilor de acolo si a orasului ” Seattle”, am crezut ca sunt intr-o cu totul si cu totul alta lume. De ce am spus ca lucrurile nu sunt asa cum par? Pentru ca la TV, vedeam americanii ca fiind persoane din inalta societate care isi permit orice si traiesc in „lux”, mai ales in orasele mari, dar in realitate nu este deloc asa! Majoritatea americanilor care i-am intalnit erau modesti, simplisti si nonconformisti iar locuintele lor erau de asemenea destul de „simple”.
Locul meu de munca era situat in statul Montana, mai precis in East Glacier Park, chiar in rezervatia de amerindieni (tribul Blackfeet), la un restaurant (de 3 stele as spune eu).Acomodarea a fost usoara insa dupa doua luni jumatate, singurul lucru la care ma gandeam era „acasa”!
Americanii sunt foarte sociabili si prietenosi, cel putin asta este parerea mea despre ei.
Printre ce mi-a placut in America se numara:
– cascada care curge doar 2 saptamani pe an (cascada SilverSteps)
DSCN0124
-cai liberi in natura
DSCN0342
-cascade fel de fel
DSCN0846

DSCN1201

DSCN1257
-celebra cladire care apare in imaginile de background de la windows 7
DSCN1806
Printre toate am reusit sa fac si ceva ce nu m-as fi gandit vre-odata ca o sa fac (rafting) :
IMG_0569
dar si multe altele despre care o sa va povestesc mai incolo.
Am baut berea americanilor care este asa de promovata si de cunoscuta dar care nici cu cea mai rea bere de la noi nu se compara; am gustat cei mai iuti ardei din toata America ( jalapenos); am cunoscut indieni(amerindieni), kazakhstani, asiatici, ucrainieni dar si poloni.
De asemenea, am invatat si sa gatesc dar si sa am singur grija de mine, intr-o tara straina, inconjurat de straini.
Drumul spre casa a fost unul scurt si usor cu toate ca America, pana la urma, mi-a lasat un gust placut.Facand o comparatie cu ce este in Romania si ce este in America, cred ca as alege sa raman acasa acum dar tot as mai vizita America inca o data…

Un copil

Un copil

Ne-am întrebat vreodata de ce sunt așa dragălași copiii ?Poate că da ,poate că nu .Suntem prea prinși in jungla de beton in care trăim si refuzăm sa ne lărgim orizontul , refuzăm sa fim liberi și ne-nchinăm lucrurilor trecătoare .  Nu punem întrebări ce ne zidesc sufletul ,dimpotrivă . Copii însă nu . Curăția inimii unui copil  nimicește trufia si ignoranța. Conturul zâmbetului său îl face pe omul zilelor noastre să se cutremure  de rușine si să vada miicimea inimii sale. Zâmbetul copiilor  e cel mai bun pansament pentru sufletul iubitorului de frumos și de adevăr.Uitându-te la gurița unui prunc care surâde te vezi pe tine ,înainte de a-ți  pierde izvorul tuturor bucuriilor in viață : curăția sufletului

Viata este o plângere continuă.Ne plângem copilăria pierdută si neprețuită la timpul său, ne plângem oportunitățile pierdute si greșelile, păcatele si vorbele spuse-n vânt ,oamenii carora le-am greșit si pe care i-am pierdut.Acestea toate însumă sufletul omului. Sufletul copilului e zidit din fericire, fericire pe care noi o cerșim mereu , și vrem să o avem fără a face sacrificii.Nu realizăm că îngerii aceștia care umblă pe pământ sunt binecuvântarea Divinitații.De accea există avorturi , orfani ,copii maltratați si cupluri care nu-și doresc copii. Copilul a ajuns a fie o piedică pentru omul modern . În ce hal s-a pervertit omenirea,aș zice ! Viața prin ochii unui copil , e tare dulce și ușoară, dar pe noi ne dor umerii de plumbul greutăților ce le întâmpinăm  zi de zi  .Însă printre aceste greutăți mai sunt și clipe de răgaz în care putem zâmbi ,putem fi fericiți ,dar și aceste clipe le  pierdem fără nici-un folos. Sau poate le pierdem pentru că am uitat cum e sa fim fericiți , am uitat cum e să te bucuri de bomboanele primite rest la magazinul din colț  ,că vecina de la patru ți-a zâmbit sau pur și simplu pentru că afară este soare. Am fi la fel de fericiți cum sunt copii dacă am realiza lucrurile cu adevărat importante ,și-am vedea frumosul în formă pură,așa cum l-a lăsat Dumnezeu pe pămant  ,nu cel denaturat ,creat de om ,căci acel „frumos” creat  de om defapt e o iluzie a vieții.Noi ne facem nefericiți,nu cei din jurul nostru . Alegerile noastre si modul superficial în  care tratăm viața .Nici-o haină de firmă nu poate acoperii golurile din piepturile noastre,pentru că pe zi ce trece rănile  se lățesc și se adâncesc iar noi agravăm situația – ne acoperim rănile  nevidecate și nici pe cei din jurul nostru nu-i lăsăm sa ne ajute.Suntem răi si negri în cerul gurii și pe deasupra orgolioși  , căci certându-ne cu ceilalti așteptăm ca celălalt să facă primul pas ,copii însă certându-se zic „nu mă mai joc cu tine” iar peste o jumătate de oră sunt iarăși împreună. Pentru că îngerii aceștia știu a ierta ,și a pune dragostea  pe primul loc , lucru pe care noi îl considerăm un act de înjosire si demodat.De aceea ajungem sa fim singuri , ne-nsingurăm precum lupii ce se desprind de haita lor. Îi îndepartăm pe cei care  ne iubesc sincer, și ținem viperele la sânul nostru crezând că veninul lor e mierea ce ne unge inimile .Cât de orbi  si săraci sufletește  suntem !

Credința și copiii  sunt unicele țeluri în lume pentru care omul ar trebuii să muncească.Copii sunt rodul celui mai de preț lucru din lumea asta – iubirea. Ce poate fi mai sfânt ,mai curat și mai dulce decât rodul unei iubiri sincere si curate  decât un copil?Nimic.

Copii și vorbele lor naive sunt ca o palmă caldă ce-ți mângâie sufletul si urechea. Obosiți și satui de înjurături ,barfe ,ponegriri greu mai intră în urechea noastră și cuvintele îngerașilor ăstora mici , greu ne mai găsim cuvinte pe măsură pentru a le putea răspune unor întrebari atât de simple ,si totuși atât de complicate gen “ mama, de ce a  țipat tata la tine? “ sau “ tata, de ce plange mama când  se uita la filme ?“ . Toate aceste cuvinte îmi aduc în minte o scenă pe care am văzut-o in postul Sfintelor Pasti și care mi-a zdruncinat sufletul  : finul meu văzând o secvență dintr-un film , în care Mântuitorul Iisus Hristos era bătut și batjocorit a început a pune întrbări de genul : “ Da, cine L-a chinuit pe Doamne Doamne? “ După ce bunica a încercat  să-l lămurească în termeni cât mai simpli  pentru a putea înțelege  ceea ce văzuse , scumpul meu fin  spune cinci cuvinte la auzul cărora s-ar fi cutremurat orice om normal .Mâhnit profund în sinea lui și îndurerat în suflețelul lui mic de copil spune : “ Dar Doamne Doamne e bun !” .Cinci cuvinte care nu sunt rostite de Einstein , Țuțea  sau Liiceanu și totuși însumă atâta știință și credință curată izvorâte din suflet.

Acum rar auzi vorbe din gura așa zișilor oameni maturi care să te impresioneze ,sau cel puțin să-ți producă o stare de bine .De cele mai multe ori cuvintele lor ne rănesc ,ne jignesc , ne mint.

Cu cât creștem mai mult ,teoretic și sufletul ar trebuii să crească ,însă cu cât creștem mai mult ,cresc și dezamăgirile ,si supărările iar sufletul nostru începe să se micșoreze. Acest lucru li se întâmplă celor mai mulți dintre noi . Însă fiecare doarme așa cum își așterne.

Lacramioara

A venit vara!

A venit vara!

A venit vara, cea mult asteptata. Mai nou, avem doar doua anotimpuri, iarna si vara. Am avut parte de o iarna grea si lunga iar acum, intr-un interval extrem de scurt, totul s-a transformat in verde si a inviat. De ce iubim vara? Deoarece a venit sezonul gratarelor, picnicurilor si a camping-ului, aceasta din urma fiind activitatea mea preferata.
Avem aici, in inima Bucovinei, un loc asa numit „Pietrele Muierii”, loc in care pana nu demult obisnuiam sa merg saptamanal, bineinteles in timpul verii cand temperaturile iti permit sa innoptezi acolo.
In urma iesirilor in acel loc cu diferite persoane am auzit si legendele locale. Una dintre ele suna cam asa: „Cu mult timp in urma, in timpul bataliilor cu tatarii, femeile din satele apropiate veneau si se refugiau in acest loc, aducand cu ele toate bogatiile. Era considerat cel mai sigur loc din aceasta zona pana cand, tatarii au descoperit acest loc si urcand pe pietre, au impins si omorat toate femeile care erau ascunse acolo dar nu au gasit comorile ascunse. Se spune ca si acum, in timpul noptii se aud tipetele femeilor si a copiilor in padure.”.
Totusi exista ceva acolo care imi starneste curiozitatea. Terenul de langa „Pietre” este ca o coaja imensa si spun asta deoarce in timp ce pasesc pe el, se aude ca si cum dedesubt ar fi un gol imens.
Va invit si pe voi sa profitati de vara si de zilele toride ale acesteia pentru a va racorii la umbra brazilor batrani din acel loc si sa descoperiti aceasta locatie „misterioasa”, destul de necunoscuta si ascunsa in padure.
In copilarie iubeam iarna dar acum iubesc vara.

Cu ce ne ocupam timpul ?

Cu ce ne ocupam timpul ?

Suntem activi mai tot timpul. Fara sa ne dam seama ne ocupam timpul cu cate ceva si de putine ori finalizam ceea ce incepem. Eu unul am o problema cu organizarea timpului. Cu toate ca folosesc o agenda, imi programez cate ceva de facut dar de putine ori reusesc sa si termin ceea ce am inceput.
Fiind student am tot felul de ocupatii printre care si implicarea activa intr-o  asociatie de studenti. Recent am auzit de o firma in care as putea lucra in domeniul meu si anume E-advertising. Ce mi se pare interesant la ei sunt serviciile pe care le ofera , in special optimizarea SEO. Am inceput sa ma documentez despre aceasta si chiar as fi interesat sa invat procesul si strategiile folosite de ei in acest proces.
Sincer sa fiu, am fost putin pesimist cand am auzit de ei dar dupa ce le-am vizitat site-ul si am verificat si portofoliul de clienti, printre altele, am capatat putina incredere.
Am citit de asemenea, mai multe articole in care nu era scris tocmai de bine despre cei care fac, sau asa zic ei, SEO. Prefer sa raman impartial si sa testez serviciile lor pe unul din site-urile mele sau chiar sa le cer sa-mi faca un site de la zero.
Din ce am inteles eu, in urma optimizarii SEO(Search Engine Optimization) a unui site pe anumite cuvinte cheie, la cautarea acestora, site-ul respectiv va „urca in google” ajungand uneori chiar in prima pagina. La cautarea „optimizare seo” in google , site-ul celor de la e-advertising apare pe pozitia a 3-a, aceasta fiind obtinuta organic si nu prin google adwords. Asta ar mai fi inca un motiv sa am incredere in ei.
Pe langa un job in domeniu, asociatie si facultate ar mai trebuii sa facem si sport pentru ca trebuie sa avem grija si de sanatatea noastra, ar trebuii sa socializam si cu alte persoane decat colegii de munca sau de facultate, ar trebuii sa dormim regulat, ar trebuii multe dar de unde timp pentru toate… ?

Obositi din nastere?

Obositi din nastere?

Sunt obosit/a! De fiecare data cand aud aceste doua cuvinte imi induc o stare de oboseala. La nivelul psihicului,oboseala e una dintre cele mai contagioase boli. Ajungem sa ne petrecem majoritatea timpului intr-o monotonie continua si primim aceasta „boala” fara sa observam. Sa fie oare acest lucru o cauza a trecerii accelerate a timpului ?
Dupa cum se stie, somnul dintre 19:00 si 00:00 este cel mai priitor corpului uman. Putini dintre noi dorm in acest interval orar. Preferam sa pierdem acele ore de somn pentru a petrece mai mult timp in fata calculatorului sau pur si simplu pentru a sta treji cat mai tarziu.
Un program de somn bine structurat ar fi cel mai bun remediu pentru aceasta oboseala.

Unde?

Unde?

Mare mi-a fost mirarea cand, uitandu-ma dupa ceva vizionabil la tv am dat peste un canal cu desene animate iar in coltul din dreapta sus era un cerculet in interiorul caruia era scris cu rosu 7+ ! Adevarul e ca in desenele animate din zilele noastre apare foarte multa violenta! „Wile E. Coyote and The Road Runner” a fost una dintre animatiile mele preferate in care exista totusi violenta dar nu era aplicabila de catre copii dar acum…tind sa cred ca mentalitatea celor mici este afectata in mod direct de catre continutul desenelor animate din zilele noastre.