Un copil

Ne-am întrebat vreodata de ce sunt așa dragălași copiii ?Poate că da ,poate că nu .Suntem prea prinși in jungla de beton in care trăim si refuzăm sa ne lărgim orizontul , refuzăm sa fim liberi și ne-nchinăm lucrurilor trecătoare .  Nu punem întrebări ce ne zidesc sufletul ,dimpotrivă . Copii însă nu . Curăția inimii unui copil  nimicește trufia si ignoranța. Conturul zâmbetului său îl face pe omul zilelor noastre să se cutremure  de rușine si să vada miicimea inimii sale. Zâmbetul copiilor  e cel mai bun pansament pentru sufletul iubitorului de frumos și de adevăr.Uitându-te la gurița unui prunc care surâde te vezi pe tine ,înainte de a-ți  pierde izvorul tuturor bucuriilor in viață : curăția sufletului

Viata este o plângere continuă.Ne plângem copilăria pierdută si neprețuită la timpul său, ne plângem oportunitățile pierdute si greșelile, păcatele si vorbele spuse-n vânt ,oamenii carora le-am greșit si pe care i-am pierdut.Acestea toate însumă sufletul omului. Sufletul copilului e zidit din fericire, fericire pe care noi o cerșim mereu , și vrem să o avem fără a face sacrificii.Nu realizăm că îngerii aceștia care umblă pe pământ sunt binecuvântarea Divinitații.De accea există avorturi , orfani ,copii maltratați si cupluri care nu-și doresc copii. Copilul a ajuns a fie o piedică pentru omul modern . În ce hal s-a pervertit omenirea,aș zice ! Viața prin ochii unui copil , e tare dulce și ușoară, dar pe noi ne dor umerii de plumbul greutăților ce le întâmpinăm  zi de zi  .Însă printre aceste greutăți mai sunt și clipe de răgaz în care putem zâmbi ,putem fi fericiți ,dar și aceste clipe le  pierdem fără nici-un folos. Sau poate le pierdem pentru că am uitat cum e sa fim fericiți , am uitat cum e să te bucuri de bomboanele primite rest la magazinul din colț  ,că vecina de la patru ți-a zâmbit sau pur și simplu pentru că afară este soare. Am fi la fel de fericiți cum sunt copii dacă am realiza lucrurile cu adevărat importante ,și-am vedea frumosul în formă pură,așa cum l-a lăsat Dumnezeu pe pămant  ,nu cel denaturat ,creat de om ,căci acel „frumos” creat  de om defapt e o iluzie a vieții.Noi ne facem nefericiți,nu cei din jurul nostru . Alegerile noastre si modul superficial în  care tratăm viața .Nici-o haină de firmă nu poate acoperii golurile din piepturile noastre,pentru că pe zi ce trece rănile  se lățesc și se adâncesc iar noi agravăm situația – ne acoperim rănile  nevidecate și nici pe cei din jurul nostru nu-i lăsăm sa ne ajute.Suntem răi si negri în cerul gurii și pe deasupra orgolioși  , căci certându-ne cu ceilalti așteptăm ca celălalt să facă primul pas ,copii însă certându-se zic „nu mă mai joc cu tine” iar peste o jumătate de oră sunt iarăși împreună. Pentru că îngerii aceștia știu a ierta ,și a pune dragostea  pe primul loc , lucru pe care noi îl considerăm un act de înjosire si demodat.De aceea ajungem sa fim singuri , ne-nsingurăm precum lupii ce se desprind de haita lor. Îi îndepartăm pe cei care  ne iubesc sincer, și ținem viperele la sânul nostru crezând că veninul lor e mierea ce ne unge inimile .Cât de orbi  si săraci sufletește  suntem !

Credința și copiii  sunt unicele țeluri în lume pentru care omul ar trebuii să muncească.Copii sunt rodul celui mai de preț lucru din lumea asta – iubirea. Ce poate fi mai sfânt ,mai curat și mai dulce decât rodul unei iubiri sincere si curate  decât un copil?Nimic.

Copii și vorbele lor naive sunt ca o palmă caldă ce-ți mângâie sufletul si urechea. Obosiți și satui de înjurături ,barfe ,ponegriri greu mai intră în urechea noastră și cuvintele îngerașilor ăstora mici , greu ne mai găsim cuvinte pe măsură pentru a le putea răspune unor întrebari atât de simple ,si totuși atât de complicate gen “ mama, de ce a  țipat tata la tine? “ sau “ tata, de ce plange mama când  se uita la filme ?“ . Toate aceste cuvinte îmi aduc în minte o scenă pe care am văzut-o in postul Sfintelor Pasti și care mi-a zdruncinat sufletul  : finul meu văzând o secvență dintr-un film , în care Mântuitorul Iisus Hristos era bătut și batjocorit a început a pune întrbări de genul : “ Da, cine L-a chinuit pe Doamne Doamne? “ După ce bunica a încercat  să-l lămurească în termeni cât mai simpli  pentru a putea înțelege  ceea ce văzuse , scumpul meu fin  spune cinci cuvinte la auzul cărora s-ar fi cutremurat orice om normal .Mâhnit profund în sinea lui și îndurerat în suflețelul lui mic de copil spune : “ Dar Doamne Doamne e bun !” .Cinci cuvinte care nu sunt rostite de Einstein , Țuțea  sau Liiceanu și totuși însumă atâta știință și credință curată izvorâte din suflet.

Acum rar auzi vorbe din gura așa zișilor oameni maturi care să te impresioneze ,sau cel puțin să-ți producă o stare de bine .De cele mai multe ori cuvintele lor ne rănesc ,ne jignesc , ne mint.

Cu cât creștem mai mult ,teoretic și sufletul ar trebuii să crească ,însă cu cât creștem mai mult ,cresc și dezamăgirile ,si supărările iar sufletul nostru începe să se micșoreze. Acest lucru li se întâmplă celor mai mulți dintre noi . Însă fiecare doarme așa cum își așterne.

Lacramioara